8 martie e o zi în care femeile sunt sărbătorite la nivel internațional. Noi am crescut cu ideea că azi e ziua în care sunt serbate mamele. În continuare cred că e o zi în care cred că ar trebui să o fac pe mama să se simtă specială (și nu doar azi) pentru că îi datorez totul.
Nu sunt o girls girl cum se zice. Dar nici nu sunt înconjurată numai de bărbați. Sunt la mijloc. Ca în toate aspectele vieții mele, sunt undeva la mijloc neaparținând nicăieri în realitate. Apreciez femeile luptătoare și oneste, dar nu am genul de prietenii totale cum au unele femei. Sunt Scorpioancă ca zodie, iar asta înseamnă de multe ori că ori îmi place ceva, ori nu îmi place. Mai ales când e vorba de oameni. Iar dacă ți-ai bătut joc de mine nu te iert în veci.
Dar să revenim la femei. Admir multe femei, am fost dezamăgită de multe ori de femei pe care le-am admirat și au decăzut în ochii mei. Admir și bărbații – comportament, încredere, unele trăsături pe care ar trebui să le împrumutăm de la ei. Îmi place în general să observ foarte mult. Poate din cauză că sunt introvertită.
Femeile sunt fascinante din punctul meu de vedere. Unele din ele. Altele mă plictisesc prin “masca” pe care o poartă. Îmi plac oamenii sinceri (și eu pot să fiu dezarmant de sinceră, probabil motivul pentru care nu am prieteni prea mulți). Dar mai mult îmi plac oamenii imperfecți, care au momente de slăbiciune în public. Asta consider eu că e o chestie extrem de puternică.
Am prietene, foste colege, cunoștințe și chiar persoane din sfera virtuală pe care le admir. De la fiecare “fur” câte ceva și alături de fiecare arăt o parte din mine (o Scorpioancă veritabilă se dezvăluie doar celor în care are încredere).
Dar vreau să le serbez pe femeile din familia mea care m-au format cel mai mult pentru că le-am “studiat” din copilărie.
Am 2 bunici. Ambele un exemple de ce înseamnă o femeie puternică. Una din ele a rămas fără soț când eram mică (și nu mi-l amintesc), cealaltă cu un soț bolnav (care a murit când eram ceva mai mare, 13 ani). Am văzut first hand ce înseamnă o femeie puternică, cu o gospodărie pe cap. Una la oraș, cealalaltă la țară. Prima încă în viață, a doua nu. (Odihnește-te în pace, bunica! Nu o să te uit niciodată!) S-au descurcat, au făcut orice era de făcut, au avut grijă de copii și nepoți și strănepoți. Și câte au îndurat, prin câte au trecut…
Mătușile mele sunt femei independente. Când eram mică, am fost în vizită în garsoniera mătușii mele și țin minte și acum ce încântată eram de viața pe care o avea și pe care mi-o doream. Un spațiu al meu și o viață a mea. Țineau piept vieții și orice problemă apărea era rezolvată. Aveau prietene, mergeau în excursii. Nu erau deprimate, într-un colț de casă. Cum sunt protretizate astfel de femei.
La final și cea mai importantă – mama. Este exemplul meu suprem de femeie și de faptul că femeia e de fapt cea care conduce o femeie. Ea rezolvă orice problemă oricât de complicată și dificilă ar fi. E calmă și diplomată (tot ce nu sunt eu). E elegantă fără să epateze. Învață orice nu știe. Nu îi este teamă să încerce lucruri noi. E modelul meu în viață!
Dacă am măcar o fărâmă în mine din aceste femei (în afară de ADN și păr des și foarte bogat :) ), atunci e bine. Și sper să le fac mândre pe toate și pe fiecare din ele.
Ar trebui să fim mai bune noi între noi femeile. Ne judecăm prea des și suntem mult prea rele.
