Contact Information

Așa, să continuăm cu ultima parte a concerto-food-trip-ului în Spania.

Înainte de toate, să nu ziceți că nu ați fost avertizați, toată povestirea o să fie o mare comparație: Glastonbury Festival vs. Benicassim Festival.

Joi, 14 iulie.

La prânz am plecat cu autobuzul din Barcelona spre Castellon. După 5 ore lungi și un popas de 55 cele-mai-lungi-minute am ajuns în Castellon, un orășel foarte liniștit în care abia am reușit să ne găsim cazare cu 4 luni înainte.

Hotelul Dona Lola foarte fain! Îl recomand dacă ajungeți în Castellon.

De la hotel ne-am cumpărat și abonamentele pentru linia privată de autobuze care ne făcea transferul între Castellon și festival (50 euro).

Autobuzul trecea prin cele 3 zone de hotel din orășel și lua toți fiber-ii. :)

După 45 de minute de trafic (să se cunoască că e prima zi de festival), am ajuns în parcarea de lângă festival. De unde… am mai avut de mers :) (același traseu pe care la întoarcere eram acostate de dealeri).

Organizarea foarte proastă la festival. Ne-a luat mult să ne dăm seama unde era înregistrarea și pusul brățărilor. E greu să faci puțină organizare a spațiului, să pui semne… E așa de mic, nici n-ar cheltui prea mult pe chestiunile astea.

Atât de mult, încât am pierdut primele melodii ale lui Paolo Nutini. Pe care de fapt le-am pierdut pentru că nu exista nici un fel de indicator către scene.

După concert, am pornit în căutare de mâncare. Foarte slabă oferta față de Glastonbury.

Și într-un mod absolutamente spanish-stupid băutura se dădea pe tichete (nșpe-mii-de-cozi!). Și după 2 zile de festival s-au trezit aștia să păstreze dopurile de la sticlele de apă. Super logică!

Foarte mic festivalul față de Glastonbury. La Beni în cam juma’ de ora traversai tot, la Glasto ne-a luat o zi întreaga să vedem cam jumate din festival.

Și apoi a trebuit să chill până la autobuzul de la 3 dimineața.

Vineri, 15 iulie.

Ziua a început bine. Noi am ratat micul dejun. Așa că ne-am consolat cu paste cu spanac :D.

Brandon Flowers. My love a fost excepțional! Ce voce! Ce scenă! De vis!

The Strokes. N-au avut noroc. Și cât am așteptat să îi văd în trupă completă (la Glasto l-am văzut pe Julian și mi-a dărâmat tot scepticismul meu)… Sonorizare absolut infectă!

Și ne-am făcut și niște prieteni :)))

Share:

administrator

Working and loving social media and online. Lucrez în online din 2006 și în social media din 2008. Am făcut de toate: administrat site-uri, scris articole, coordonat colaboratori, research, organizat evenimente, campanii de marketing, de AdWords, brief-uri and so on. În prezent sunt Social Media Manager pentru Kiss FM. Trecutul meu profesional include joburi ca: Online Coordinator pentru revista Marie Claire, editor colaborator CTRL-D, Social Media Manager și Content Manager pentru www.cosmopolitan.ro.

4 Comments

  • Cristina Avadanei, 18/10/2011 @ 10:42

    iti recomand sa faci mai degraba efortul sa ajungi la glastonbury! e The Festival si merita tot efortul ;)

  • Casin, 17/10/2011 @ 23:19

    Foarte tare! Te invidiez ca ai ajuns acolo. Eu nu am reusit din pacate!

  • online Bety, 25/09/2011 @ 21:30

    Pana la urma, ma gandesc la faptul ca scopul unui festival este acela de a promov un produs, indiferent de forma pe care o are acesta: mzica, dans, arta etc. Organizatorii se implica atat cat pot, restul mai tine si de participanti. Daca ai mai mult timp la dispozitie pentru organizare, ai timp sa le cuprinzi pe toate, daca nu… ramane ca particcipantul sa se descurce cum poate.

  • lafemme.ro, 09/08/2011 @ 13:57

    ok, sa mai impartasesc si io din “surprizele” festivalului (in caz ca cineva de pe aici are ghinionu’ sa ajunga la beni vreodata):
    – nu exista indicatoare care sa te indrume catre scene, bude, zona de mancare, infopoint etc (ceea ce e vital in orice loc unde se strange multime)
    – ca veni vorba, infopoint nu e non-stop. noaptea, pe la 1.00, era inchis, cu lacat si zavor. deci daca ai vreo pb urgenta, gen “ce mama naibii fac daca ma jefuieste un drogat?”… ala esti, te descurci cum poti.
    – scenele sunt atat de propiate una de alta incat in pauzele dintre melodii auzi melodiile de la alt concert.
    – la concerte, sa nu te miri daca iti pica in cap un pahar cu bere. da’ stai, baia de bere si alte lichide poti s-o experimentezi oriunde la beni, nu numai la concerte. de ex, stand pe iarba linistita, te trezesti muiata in alcool din cap pana-n picioare.
    – daca mergi cu un aparat foto care are obiectiv in afara, s-ar putea sa nu intri. chiar daca aparatu nu e profesionist. intotdeauna s-a gasit un paznic care sa se uite la el luuung si sa-mi zica: “n-ai voie cu asta”. apoi se gasea paznicu’ de langa el sa-i zica sa ma lase sa intru.
    – publicu’ de la beni (nu toti erau asa, da’ majoritatea): drogati, betivi, nespalati, despuiati, tipi si tipe care trag pe nara, tipe care au prafuri in breloc, tipi si tipe care fac poze cand prietenu’ lor boraste, tipi si tipe care-si baga degetu’ pe gat oriunde si li se pare atat de cool ca-si varsa matzele…
    – nu exista hand sanitizer la buda (recunosc aici influenta glasto, unde m-am obisnuit sa am butoiu’ cu gel de maini fix cum ieseam din cutie)
    – in rest, mizerie, mizerie, mizerie! in prima noapte deja se stransesera pet-uri, chistoace, hartii & stuff cat in 4 zile de galsto.
    – si, nu in ultimul rand: AI GRIJA LA HOTI! am aflat ca nu numai mie mi s-a intamplat beleaua. deci mare atentie unde iti tii banii si actele. mai bine sa nu le ai la tine, doar bani cat sa-ti iei mancare si bautura in seara respectiva.
    concluzia 1: niciodata n-o sa mai calc la beni!
    concluzia 2: glasto rulz!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *