Concertul de aseara a culminat o călătorie de 9 ani. Psihologică, dar și de descoperire a trupei MUSE. S-a construit o relație între mine și MUSE. Avem momente și amintiri care vor fi toată viața cu mine.
Aseară după concert am avut o revelație extraordinară. Ani de-a rândul am negat că MUSE ar fi în topul preferințelor mele, ci doar îmi plac melodiile lor și mai ales să îi văd live. Dar seara de ieri m-a făcut să realizez că MUSE sunt trupa mea de suflet.
2007 București
MUSE veneau pentru prima dată în România în octombrie 2007. Am decis să merg la concert după ce m-am molipsit din entuziasmul unor fete din firma în care abia mă angajasem. (Una din ele urma să devină sora mea de mers la concerte și festivaluri.)
MUSE a fost atunci primul meu concert mare și primul meu concert internațional. Nu îi știam prea bine. Dar am fost impresionată de ce se poate face și de muzica live.
Starlight a fost melodia anului atunci de pe noul lor album pe care veniseră și la noi să-l promoveze. God knows why.
Altă observație de atunci – oamenii veniți la concert. Nu prea se dansa. Nu se cânta deloc (că doar nu prea îi știa nimeni).
2010 Glastonbury
În 2010 s-au adunat astrele (de fapt s-au adunat în 2009 că am reușit să ne luam bilete) și cu ajutorul familiei, am mers la cel mai senzațional festival din lume (unde menționez că am prins o vreme rară – mult soare, iar festivalul este faimos pentru ploaie și noroi). Glastonbury Festival mi-a schimbat viața pentru totdeauna!
MUSE au fost headlineri sâmbătă seară pe Pyramid Stage.
De-a lungul zilei m-am despărțit de grupul cu care am fost așa că am stat singură la o parte din concertele din ziua aia. Doar că la Glasto nu ești niciodată singur. E o mare comunitate acolo.
Înainte să înceapă MUSE am fost luată de mulțime până am ajuns în partea din față a scenei. Problema mea era că eram singură, în jurul meu fetele leșinau una după alta până am rămas numai între tipi. Ei bine, începe concertul cu Uprising și aveam o senzație de spaimă amestecată cu adrenalină că sunt în față la Pyramid Stage și fac parte dintr-un moment unic.
După Uprising, am făcut tot efortul să ies din masa aia compactă de oameni pentru că îmi era frică că ajung strivită. Mutarea m-a costat un hanorac pe care l-am pierdut. (Deși era foarte cald ziua, noaptea era foarte frig așa ca adrenalina mi-a ținut cald până am ajuns la cort.)
Concertul nu l-am văzut extraordinar de bine, am ajuns într-o margine. Dar nu am să uit niciodată momentul ăla în care mă uitam în jur peste miile de oameni, de steaguri, MUSE, Glastonbury. 6 ani mai târziu încă mă hrănesc emoțional din ce am trăit acolo.
Dacă dorește cineva să vadă o frântură de MUSE la Glasto – click aici.
2010 Wembley
În 2010 astrele nu s-au aliniat doar pentru Glaso, ci și pentru Wembley. Un alt moment live sublim pe care o să îl prețuiesc toată viața.
A fost unul din cele mai cool show-uri! Cu balerină suspendată în aer, OZN-uri, scenă mobilă deasupra noastră. La noi nu se pot face treburile astea.
Datorită locului în care s-a desfășurat, a fost un orgasm muzical să auzi live Bliss, Plug In Baby (una din melodiile mele preferate), Knights of Cydonia, Citizen Erased. Să auzi un stadion plin de fani cum cântă e ceva nemaipomenit!
2016 București
MUSE au revenit la noi după 9 ani. Timp în care am fost după ei în UK, am continuat să îi ascultăm și să visăm să îi revedem într-o zi. Poate chiar la Glastonbury. Sau T in the Park.
De unde am stat eu și my state of mind, concertul a fost sublim (cu mici probleme de sunet la început). Dar am simțit că se poate și la noi să te simți bine la un concert. Să te simți bine alături de alți fani MUSE. Sentiment de care nu am avut parte acum 9 ani.
Dar mi-am dat seama de câte melodii sunt legată emoțional. Pentru că i-am văzut de 4 ori. Melodiile lor îmi stârnesc amintiri, momente, locuri, senzații. Și acum am mai adăgat 2 melodii la lista aia de melodii care îmi stârnesc amintiri – Psycho și Mercy.
Am plecat de acasă cu niște așteptări foarte mici. Bucuria mea era să ascult live melodiile lor care îmi plac. Știam că nu au cum să facă un show prea elaborat în Piața Constituției, dar a fost mai mult de atât.
Voi fi în continuare fan MUSE și aștept cu nerăbdare să văd ce ne rezervă următorii 9 ani.
Și pentru toți cei care mereu numărați cuvintele pe care le spune o trupă care vine în concert la noi: dacă vă place muzica live, dacă vă place MUSE, peste 10 ani nu o să îți amintești că nu ți-a zis că te iubește. O să îți amintești că ți-ai văzut idolii, i-ai auzit live, ai cântat melodiile lor și te-ai simțit bine.
Am mai văzut și un comentariu la cineva nemulțumt că a fost același setlist ca în Grecia. Păi e un setlist pe turneu pe care îl mai modifică. Eu dacă nu i-am văzut în Grecia, nu merit să aud melodiile lor?
Dacă pare emoțional articolul meu e din cauză că în ultimii ani am trecut prin multe pierderi și regăsiri. De mine. M-am pierdut și m-am regăsit. Așa că da, a meritat să dau banii pe bilet, mi-am luat energia din concertul ăsta pentru încă niște timp. Dar altora le place să bitch around și să fie eternii nemulțumiți. Și doar voi pierdeți cu risipa asta de energie.
\m/
Foto: Muse la Glastonbury Festival în 2010