Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on Google+

Așa, să continuăm cu ultima parte a concerto-food-trip-ului în Spania.

Înainte de toate, să nu ziceți că nu ați fost avertizați, toată povestirea o să fie o mare comparație: Glastonbury Festival vs. Benicassim Festival.

Joi, 14 iulie.

La prânz am plecat cu autobuzul din Barcelona spre Castellon. După 5 ore lungi și un popas de 55 cele-mai-lungi-minute am ajuns în Castellon, un orășel foarte liniștit în care abia am reușit să ne găsim cazare cu 4 luni înainte.

Hotelul Dona Lola foarte fain! Îl recomand dacă ajungeți în Castellon.

De la hotel ne-am cumpărat și abonamentele pentru linia privată de autobuze care ne făcea transferul între Castellon și festival (50 euro).

Autobuzul trecea prin cele 3 zone de hotel din orășel și lua toți fiber-ii. :)

După 45 de minute de trafic (să se cunoască că e prima zi de festival), am ajuns în parcarea de lângă festival. De unde… am mai avut de mers :) (același traseu pe care la întoarcere eram acostate de dealeri).

Organizarea foarte proastă la festival. Ne-a luat mult să ne dăm seama unde era înregistrarea și pusul brățărilor. E greu să faci puțină organizare a spațiului, să pui semne… E așa de mic, nici n-ar cheltui prea mult pe chestiunile astea.

Atât de mult, încât am pierdut primele melodii ale lui Paolo Nutini. Pe care de fapt le-am pierdut pentru că nu exista nici un fel de indicator către scene.

După concert, am pornit în căutare de mâncare. Foarte slabă oferta față de Glastonbury.

Și într-un mod absolutamente spanish-stupid băutura se dădea pe tichete (nșpe-mii-de-cozi!). Și după 2 zile de festival s-au trezit aștia să păstreze dopurile de la sticlele de apă. Super logică!

Foarte mic festivalul față de Glastonbury. La Beni în cam juma’ de ora traversai tot, la Glasto ne-a luat o zi întreaga să vedem cam jumate din festival.

Și apoi a trebuit să chill până la autobuzul de la 3 dimineața.

Vineri, 15 iulie.

Ziua a început bine. Noi am ratat micul dejun. Așa că ne-am consolat cu paste cu spanac :D.

Brandon Flowers. My love a fost excepțional! Ce voce! Ce scenă! De vis!

The Strokes. N-au avut noroc. Și cât am așteptat să îi văd în trupă completă (la Glasto l-am văzut pe Julian și mi-a dărâmat tot scepticismul meu)… Sonorizare absolut infectă!

Și ne-am făcut și niște prieteni :)))

>>> Cum să fii la curent cu tot ce scriu pe SocialWeb.ro: Facebook, RSS sau e-mail.